Vrea cineva sǎ fie eu? Expoziția ultrapremieră în ultramarin semnată de Gorzo la MARe
În ultimele săptămâni, Gorzo a revenit la MARe pentru a marca aici exteriorul și interiorul muzeului cu o ultrapremieră în ultramarin. Noua lui expoziție, intitulată Insidios: „Vrea cineva să fie eu?”, curatoriată de Dan Popescu alături de Gregory Lang se va deschide publicului larg pe un traseu artistic dinspre exterior înspre interior pe data de 18 septembrie. Accesul general se face pe baza unui bilet, care poate fi achiziționat de pe site-ul muzeului aici. Este pentru prima oară când un artist român este invitat să aibă o expoziție personală la MARe și să expună producție nouă pentru toate cele 5 niveluri și spațiile adiacente ale muzeului.
O ultra-mega-premieră care se va desfășura până pe 18 ianuarie 2026 și care va fi punctată de numeroase evenimente conexe: tururi ghidate de artist și de curatori, cu șansa de a discuta 1:1 cu aceștia. Însă una dintre etapele ultra-marine (dincolo de mare) ale expoziției se va desfășura în perioada 18 septembrie-3 octombrie, când Gorzo va susține un atelier viu, performativ, la nivelul -1 al muzeului - un concept Continuous Studies pe care l-a inițiat în reședința lui din New York și care s-a desfășurat ca un atelier „pe roți” în diverse locații / spații de expunere.
Un fotoreportaj realizat de Artevezi îl surprinde pe Gorzo desenând cu cretă albastră pe fațada exterioară a muzeului figuri cristice într-o cheie satirică, fiind înfățișate sub aspectul unor atleți și super-eroi, unii dintre ei amintind de cultura chibi.
În tot acest timp este supravegheat de curatorul și galeristul Dan Popescu, cu care am povestit despre condiția de artist, conexiunea „paideumatică” a lui Gorzo cu locul în care s-a născut (Ieud, Județul Maramureş) și despre imaginea acelui personaj cristic care l-ar fi obsedat pe Gorzo de când era student și care se regăsește, pentru prima oară, într-un proiect semnat pe clădirea muzeului:
“Imaginea acestor crişti fără cruce, cu ochii bulbucați, ca niște, cum să zicem, atleți la inele, făcuți sintetic, într-un mod absolut minunat, este o obsesie pe care Gorzo a avut-o din copilărie. Nu exista televizor în Ieud, până la urmă și atunci, imaginile, cele mai la îndemână, erau cele din biserică. Și nuditatea, multă vreme, a fost singura nuditate cu care puteai intra în contact și era a lui Cristos. (…)" , spune Dan Popescu pentru Artevezi
Spre finalul discuției a punctat şi de ce Gorzo este un artist atât de special pe plan local:
„El este unul dintre puținii artiști paideumatici. Paideumatic vine de la paideumă, un anumit stil al locului, stil cultural al locului. O formă, o modalitate prin care o anumită zonă, în cazul lui, Maramureșul, organizează forma (...), iar acest răspuns al comunității este unul comun și este efortul a multor generații de strămoși care au lucrat cu formele și care au creat un stil aparte, pe care el îl aduce și în contemporaneitate și e mare lucru.”
Într-o pauză de lucru, după ce Gorzo a fost coborât din suprateranul muzeului, ne-a vorbit despre imaginea cristică, care “îl urmărește” încă din facultate:
„Cu corpul ăsta de Crist, lucrez încă din facultate. S-a tot învârtit. Cândva am făcut un proiect (…) în sensul că am avut șapte Crist-i puși pe biciclete și plimbați prin New York: a fost o modalitate de a lucra cu spațiul public (…) fără a produce ceva ilegal. Dar la MARe este primul meu proiect de acest fel semnat. (...) E o formă pe care o lucrez de multă vreme, care mi se pare că, într-un fel, se potrivește și în povestea muzeului, și în povestea Bucureștiului, și în povestea cartierului”, spune GORZO pentru Artevezi
„Să nu uităm că suntem la 100 de metri de Casa lui Ceaușescu, în mijlocul cartierului foștilor nomenclaturiști”, încheie Dan Popescu.
Gorzo la MARe / Muzeul de Artǎ Recentǎ, © Rareş Toma, 2025
Despre artist:
GORZO este unul dintre cei mai importanți artiști români contemporani, recunoscut pe plan național și internațional. Născut în 1975 în Ieud, România, Dumitru Gorzo transcende, prin opera sa, categorizările stricte, navigând prin diverse genuri, platforme și medii. Membru fondator al mișcării artistice „Rostopasca”, Gorzo păstrează o atitudine satirică față de problemele societale, observabilă în opera sa, caracterizată de versatilitatea mediilor de lucru, care variază de la reliefuri din lemn tăiate manual având o prezență frustă, uneori cu trimiteri folclorice românești, picturi îndrăznețe, ce păstrează o sensibilitate conceptuală neo-pop, până la sculptură și la farsă stradală. În prezent, Gorzo își împarte timpul între România și SUA. ( Biografie preluata de pe site-ul muzeului MARe/ Muzeul de Artǎ Recentǎ