Şiragul lui Irlo de ironii
Vedere din expo: Neam furat: un șirag de irlonii, Irlo, @ Scemtovici & Benowitz Gallery
La deschiderea sezonului de iarnă al galeriei Scemtovici-Benowitz am participat la vernisajul expoziției: Neam furat: un șirag de irlonii semnată de Irlo (Laurențiu Alexandrescu), curatoriată de Gilda Ghinoiu.
Curajul de a aborda o temă cu impact major social care exprimă mentalitatea și comportamentul superficial al românului față de propria sa istorie semnifică esența actului artistic; de a-și asuma fără menajamente rolul exprimării libere al artistului pentru a oferi un răspuns la problemele care îl macină. Originea stilistică a lui Irlo din arta stradală conturează o imagine care nu se sfiește să abordeze în mod direct și fără alte filtre stilistice teme sensibile, uneori considerate drept tabu de societate.
Raportarea la obiectele ritualice ale societății dacice precum coiful de aur sau plăcuțele confecționate din același material se împletește cu tematica expozițională care ironizează pe de-o parte apetența omului spre bogăția materială în detrimentul conservǎrii unor piese de patrimoniu, iar pe de altă parte indiferența față de pierderea unor elemente istorice. Acest fapt îl putem observa prin inserția Coifului de Aur de la Coțofenești în lucrări precum „Neam legănat, de mere mușcat” sau „Nașteri, nunți și parastase, băgați coifurile în case„, o piesă exponențială din patrimoniul românesc pierdută în timpul jafului Muzeului Drents din Olanda.
Contextualizarea coifului în diferite circumstanțe vizuale: de la mână verde care sustrage coiful din hamacul pe care este așezat lupul cu blană albastră și până la peisajul suprarealist care ironizează măsurile de carantină din timpul pandemiei, sugerează o critică clară a pictorului față de lipsa de condescendență a semenilor noștri în raport cu arta și cultura țării. Astfel, artistul înfățișează personajele umane sub diferite perspective și scene haotice, dezorganizate, care surprind degringolada și deviațiile comportamentale ale românilor, preocupați mai degrabă de propriul lor interes, aproape până la limita unui narcisism cronic, decât de propria istorie și de apărarea acestui ideal comun. În plus, stările de blazare și de resemnare ușuratică sunt metaforizate prin ilustrarea unui lup albastru adormit într-un hamac care simbolizează lipsa de reacție a cetățeanului de rând față de toate nedreptățile din jurul său, pe principiul „asta e, s-a întâmplat, vedem ce facem, mergem înainte”.
Nașteri, nunți și parastase, băgați coifurile în case, Irlo, @ Scemtovici & Benowitz Gallery
Neam legănat de mere mușcat, Irlo, @ Scemtovici & Benowitz Gallery
Explozia cromatică din lucrările sale amintește de jocul strident al culorilor de roșu, galben și portocaliu al tablourilor expresioniste de Marc Franz și Karl-Schimdt Rottluff, o trimitere subtilă la elemente ale istoriei artei care confirmă, la rândul ei, intenția artistului de a oferi un tribut picturii de început de secol XX.
În fond, agitația ludică a suprarealismului dalian se completează cu nuanțele discordante, puternice, țipătoare și proeminente ale expresionismului german, conturând si mai mult muralele lui Irlo; artistul țintește să ofere sens unei lumi standardizate, văduvită de o identitate proprie și acaparată de un consumerism bolnav, grotesc, dincolo de limitele normalului. Prin intermediul seriei „Neam furat: un șirag de ironii” artistul denaturează în mod deliberat trăsături negative ale poporului român precum lăcomia, lașitatea, invidia, incultura, delăsarea, corupția, lipsa de respect față de propriul trecut sub o lentilă fină a sarcasmului și satirei, al unui umor subtil, dar destul de nuanțat cât să îți atragă atenția asupra unor problematici recurente ale societății românești.
Autor: Mihnea-Paul Popescu (n.2001) este un tânăr critic de artă și curator în curs de formare care studiază atent dezvoltarea sectorului artei contemporane din România. Absolvent al studiilor de licență ale Facultății de Istorie a Artei din cadrul Universității București completate ulterior cu Masterul în Istoria Artei și Filosofia Culturii, Mihnea a studiat rolul lucrărilor de artă românească în marile colecții ale țării și semnificația fenomenului colecționismului de artă în susținerea artiștilor tineri de a continua să creeze.