Față în față cu mine însumi / Oglinda nu minte niciodată. Ioana Aron

Ioana Aron, Față în față cu mine însumi / Oglinda nu minte niciodată, tehnică mixtă pe material textil și lemn reciclat, cutie de carton și video integrat, 200×280×15cm, 2025

„Când am ajuns la Paris, anul trecut, au fost câteva luni când de dimineață până seara făceam drumuri încoace și-n colo, non stop, căutând să găsesc o cale să închiriez un apartament. Am schimbat 7 locuințe în trei luni și două săptămâni. Epuizarea m-a condus la un moment dat spre această imagine foarte clară: simțeam că merg peste cioburi formate din fragmente din viața mea de dinainte, peste tot ce îmi aminteam să fi fost la un moment dat al meu, peste toate variantele mele care existaseră vreodată — peste cele mai frumoase clipe, peste cuvintele cândva rostite, peste copilărie, peste îndoieli, peste vechi temeri, peste prieteni, peste cățelul meu. Și nu pentru că nu mi-ar fi plăcut sau pentru că aș fi vrut vreodată să fug de ele, ci pur și simplu pentru că niciuna dintre ele nu avea cum să trăiască în noua mea viață pariziană. Și dacă aș fi încercat să le aduc, ar fi fost precum magia purtată în buzunar dintr-o lume de basm, aici pe pământ - un praf de zâne care odată ce iese din tărâmul său este numai țărână.

Totuși, există un acest obicei pe care îl am de mult timp, și care a <<scăpat>> și a reușit să vină cu mine. Discut și acum, <<vreme de câtva>>, cu mine în oglindă, seara înainte de culcare. Verific dacă am reușit să fac câte mi-am propus și dacă nu, ce și de ce rămâne pentru ziua următoare. Este căutarea de a vedea cu ochii mei cât îmi plac. Îmi amintesc multe seri în care nu-mi plăcea cine eram.” Ioana Aron / artistă vizuală