Instalația picto-sculptură din atelierul lui Nicolae Comănescu

Looking at the Big Picture from the Inside, Nicolae Comănescu, 2025, c Liviu Voicu

Pe scurt: intri în atelier, te întâmpină curatoarea Elena Est, ce bucurie să te revezi cu ea! Imediat ești invitat să te descalți de pantofii de afară (glumesc!) / să te încalți cu „botoșii” albaștri (medicinali), în timp ce în dreapta ta, dincolo de un perete improvizat din scândură, prin care se întrevede ceva mișcare, se aude vocea tărăgănată a artistului care în primă fază pare că îngână un cântec vechi, se face că ești transportat într-un spațiu al unei stâne.

Looking at the Big Picture from the Inside, Nicolae Comănescu, 2025, ansamblu / exterior, c Eliza Cucereanu

Am senzația că am văzut paie pe jos, deși îmi este clar ca lumina zilei că nu erau, este doar un efect al surprizei din atelier. Totul se desfășoară repede, nu ai timp să îți mai faci alte gânduri, căci ușa improvizată a „staulului” se întredeschide și pătrunzi în interiorul unui spațiu cum nu ai mai fost (pătruns) vreodată.

Ceva complet nou, atât de straniu, lumina puternică ce atârnă din surse repetate, din tavan, mai bine zis lumina ce se repéde din surse atârnate din tavan, este toată absorbită de elementul substanță-textilă-culoare. Textila fură lumina și împrăștie înapoi, în jur culoarea.

Looking at the Big Picture from the Inside, Nicolae Comănescu, 2025, ansamblu / interior, c Eliza Cucereanu

Looking at the Big Picture from the Inside, Nicolae Comănescu, 2025, portret / interior, c Eliza Cucereanu

Artistul îți zâmbește prietenos, îl vezi dar îi poți identifica doar chipul, căci totul în jur este un spațiu vibrant ale cărui dimensiuni devin incerte, chipul artistului reperat ca fiind viu, decupat dintr-un colaj textil multicolor și multitexturat. Înfășurat într-o robă cusută fără croială și fără bătaie de cap dintr-o scoarță maramureșeană în culori tari,

Comănescu are aerul unui patriarh-cioban, se tolănește într-un colț al instalației și începe povestea pe tonul acela domol, cu voce gravă dar veselă: ...Hainele sunt ale apropiaților, rastelurile sunt de fapt elemente de mobilier personale cu valoare sentimentală, textila este nărăvașă, greu de strunit în aranjamente planimetrice mai cu seamă dispuse pe verticală, spațiul creat este unul legitim, de refugiu...

Ochiul de pictor al lui Comănescu nu se lasă înșelat de capriciile textile: creează precum maeștrii picturilor murale renascentiste, luminând treptat compoziția pe măsură ce urcă spre tavan, culminând într-un trompe l′oeil demn de un Andrea Mantegna. Unde nu s-a lăsat îmblânzită, compoziția cromatică din hainele apropiaților a primit anumite retușuri într-un desen larg cu pensula, o rescriere de un alb care relaxează ca o bine-venită pauză în sonoritatea cromatică. Totul a decurs firesc în această instalație, probabil s-a cristalizat, cum spune curatoarea, în jurul unei nevoi obsesive de locuire a artistului. Ea mai adaugă:  „Funcția obiectului textil de protecție, izolare și antifonare împrumută instalației calitățile unui organ viu în care interiorul devine un perfomance meditativ, un spațiu senzorial, marcat de ADN-ul prins în substraturile materialului uzitat. Este un spațiu al rememorării”.

Looking at the Big Picture from the Inside, Nicolae Comănescu, 2025, tavan / detaliu interior, c Eliza Cucereanu

Irina Cangeopol este artistă, mamă, educator de artă și prin arte vizuale, în prezent masterandă a programului de studii culturale vizuale CESI din cadrul Facultății de Litere a UB.

Teza ei propune o privire asupra motivului asinic în arte și filosofie, cât și cercetarea unei utilități imediate a acestui motiv în educația (pre)școlară și mai departe)