360 de pătrate colorate: manifestul Mirelei Ivanciu pentru arta contemporană sustenabilă

 Acțiunea depășește reflecția, chiar și pentru noi, artiștii vizuali. De cele mai multe ori nu ne oprim  din goana zilelor pentru a reflecta asupra reușitelor sau neîmplinirilor muncii noastre artistice.  De aceea, timpul oferit de Centrul Cultural Clujean prin intermediul rezidenței dedicate muncii în  cultură – din programul Re: form – a fost o ocazie binevenită. A fost o ocazie de a mă opri și a privi în față lucururile cele mai semnificative cu care mă confrunt în munca mea de artist vizual.  

În cadrul rezidenței – care a durat cinci luni – am reușit să scot la iveală câteva lucruri relevante atât pentru artiști, cât și pentru publicul interesat de artă. Pentru publicul căruia trebuie să i se  amintească faptul că arta nu este doar o activitate relaxantă, un hobby cu valențe terapeutice, pe care artiștii o fac în timpul liber, și care este dinamizată de momente de inspirație miraculoase.  Nu este însă suficient să spun ce anume nu este arta, ci am nevoie să pot contura mai specific,  câteva din datele muncii artistice, în România anului 2025.  

Pentru a putea contura câteva dimensiuni specifice, am decis să folosesc două unelte: un  proiect personal care să pună sub lupă propria muncă din perioada celor cinci luni ale rezidenței,  dar și o deschidere spre comunitate, spre problemele relevante pentru un eșantion al acesteia,  prezent în cadrul unui workshop pe aceeași temă, și, nu mai puțin, și pentru lumea artistică  românească.  

Proiectul personal l-am intitulat Rețea de supraviețuire, iar workshopul Kit de supraviețuire pentru  artiști. Am folosit intenționat cuvântul supraviețuire, deși pentru unii ar putea suna excesiv de  dramatic, pentru că miza este chiar supraviețuirea vocației artistice, a însăși existenței statutului  social de artist vizual. Un argument în acest sens (în apărarea poziției mele) este faptul că la  întrebarea ”ce poți deveni după ce absolvi Facultatea de arte vizuale?”(oricare ar fi aceasta din  universitățile de profil din România), răspunsul nu este ”artist vizual”! Această meserie nu există în fapt în România. Există doar meserii colaterale, diferite de aceasta ca așteptări și abilități necesare, deci și ca muncă implicită.  

Rețea de supraviețuire (Survival Net) este o broderie. Este o imagine abstractă brodată pe pânză de bumbac, un caroiaj colorat care, eventual, ar putea fi atractiv datorită dimensiunii sale estetice aleatorii.  

Ceea ce o face să fie mai mult decât o cusătură colorată, este expresia sa codificată. Ea conține  informație privind problemele muncii mele artistice din ultimele cinci luni. Am creat acest obiect  textil pe baza unui jurnal săptămânal cu răspunsuri la 18 întrebări, și al unui cod de culoare și stare  emoțională. Aceste 360 de pătrățele conțin starea mea emoțională provocată de toate problemele cu  care m-am confruntat în această fereastră de cinci luni, legate de munca artistică. Problemele au fost rezolvate sau dizolvate în acest timp.  

Survival Net, broderie manuală pe pânză de bumbac, 49/52 cm, 2025

Rezultatul deschiderii spre comunitate – respectiv a workshopului din 12 septembrie, de la  Cabinet 44, Malmaison - îl puteți găsi în broșura  Kit de supraviețuire pentru artiști (Survival Kit) - Notez aici doar două dintre ideile care au apărut în urma workshopului:

Nevoile artiștilor vizuali din România nu sunt împlinite în prezent

Nevoile artiștilor vizuali din România nu sunt împlinite în prezent, astfel încât aceștia să-și poată  atinge potențialul maxim. Nici unul dintre noi nu reușește să lucreze la nivelul resurselor pe care alți artiști cunoscuți din lume pot lucra, respectiv având spații potrivite pentru lucru, materiale  suficiente, și, eventual, asistenți de producție. 

Pentru a putea supraviețui ca artiști vizuali, noi am dezvoltat un grad de reziliență

Pentru a putea supraviețui ca artiști vizuali, noi am dezvoltat un grad de reziliență care merită tot respectul și admirația. Fără acest grad ridicat de reziliență vocația noastră ca artiști vizuali nu ar putea fi realizată. Mai mult decât atât, noi nici nu am mai putea vorbi despre existența artei  contemporane românești. De aceea, consider cele două lucrări – broderia Rețea de supraviețuire și broșura Kit de supraviețuire pentru artiști – drept fiind mai mult decât un studiu limitat la un grup restrâns, ci și ca o formă atipică de manifest artistic pentru o artă contemporană sustenabilă.

Autoare: Mirela Ivanciu